Parodontologia este una dintre specializările stomatologice ce se ocupă cu diagnosticarea şi conceperea tratamentului pentru afecţiunile ce distrug parodonţiul (un cumul de ţesuturi ce menţin dinţii pe creasta ovulară).
Indiferent că vorbim de gingie, os, sau dinte în sine, ţesuturile ce alcătuiesc aceste componente pot fi suferi astfel de leziuni foarte uşor şi sunt predispuse la afecţiuni ce pot avea consecinţe mult mai grave.
O boală parodontală reprezinta, de fapt, o infecţie bacteriană a parodoţiului. Aceşti microbi îşi au originea din placa dentară şi atacă gingia, osul, etc. urmând ca efectul final să fie pierderea dintelui afectat.
Bolile pardonontale (sau parodontoza, dupa cum este denumită în mod popular) se dezvoltă constant pe o perioadă îndelungată de timp, şi au efecte devastatoare. Tratarea acestui tip de afecţiuni nu depinde numai de calificarea sau experienţa medicului stomatolog, ci şi de sinceritatea pacientului și de interesul dat de către acesta în ideea menţinerii unei igiene orale impecabile. De asemenea, cum fiecare corp uman este diferit, foarte important este atât sistemul imunitar, cât şi capacitatea acestuia de a respinge şi neutraliza agenţii dăunători.
Cele mai comune proceduri parodontale sunt tratamentul infecţiilor acute, analiza clinică, plantarea radiculară, etc. Totuşi, exact ca şi în cazul oricărei alte componente a corpului uman, și în cazul dinţilor igiena este de o importanţă majoră. Atunci când dinţii sunt periaţi cu seriozitate, responsabilitate și consecvenţă, apariţia unor afecţiuni din seria celor menţionate anterior este puţin probabilă.
Despre Fibra de sticla in stomatologie – imobilizare dentara/ aparat ORTODONTIC de contentie/ pivot radicular
CUM SE APLICA PIVOTUL DIN FIBRA DE STICLA?
Pivotul din fibra de sticla nu necesita decat o singura sedinta, Fara amprente siliconice, respectiv cea in care se face obturatia, eliminandu-se astfel etapele necesare in cazul pivotilor metalici realizati in laboratorul de tehnica dentara. Datorita materialului din care este realizat, pivotul are caracteristici fizionomice, eliminandu-se translucenta gri, determinata de reflexia luminii la nivelul marginii gingivale a coronitelor ceramice in cazul pivotilor radiculari metalici.
Un alt avantaj il constituie elasticitatea mult mai mare a fibrei de sticla comparativ cu materialele metalice, similara cu cea a dentinei, conferind o distribuire si o transmitere mult mai buna a fortelor masticatorii. De asemenea, dintele este ranforsat si functioneaza similar tesutului dentar.
Pivotul din fibra de sticla poate fi folosit si in cazul acelor dinti la care a ramas doar radacina fara nici un perete dentar. Cu ajutorul materialelor de refacere a bontului dentar se poate amprenta in aceeasi sedinta si coronita dentara.
Imobilizarea dentara in boala parodontala cand dintii au mobilitate foarte mare, se face cu ajutorul unei benzi din fibra de sticla. Imobilizarea dintilor parodontotici este un mijloc terapeutic de echilibrare functionala, prelungind existenta dintilor. Aceasta procedura are ca scop consolidarea multidirectionala a dintilor mobili, intr-un bloc pluridentar capabil sa se opuna functional fortelor nocive din timpul masticatiei.
IMOBILIZAREA CU FIBRA DE STICLA A DINTILOR MOBILI
Este un procedeu care se realizeaza in general dupa celelalte tratamente parodontale: detartraj si planare radiculara, aplicatii locale cu substante antimicrobiene si antiinflamatorii, precum si dupa eventuale tratamente chirurgicale. Procedura nu opreste in niciun fel evolutia bolii parodontale, ci ajuta doar la pastrarea dintilor afectati.
In mod ideal sistemul de imobilizare trebuie sa cuprinda toti dintii unei arcade si trebuie sa se faca cat mai departe de axul de rotatie al dintelui, aproape de marginea incizala sau cea ocluzala. Pentru imobilizarea dintilor parodontotici cu pungi parodontale adanci si a dintilor cu procese carioase mari sau obturatii vechi, voluminoase, este recomandata extirparea pulpara. Devitalizarea mai este indicata si in cazul dintilor cu volum coronar mic si celor are au suferit traumatisme accidentale sau chirugicale, precum si in cazul in care pulpa dentara prezinta o reactivitate scazuta.
Principalele indicatii pentru imobilizarea dintilor parodontotici sunt disconfortul resimtit de catre pacient, mobilitate progresiva, migratie si durere in timpul functiei masticatorii. In cadrul sistemelor de imobilizare nu se includ dintii frontali cu o deplasare vestibulo-orala a marginii incizale mai mare de 2 mm, cei laterali cu mobilitate de gradul II – III (miscare orizontala si verticala mai mare de 1 mm), dintii cu mobilitate produsa de o trauma ocluzala si dintii cu inflamatie si exudat purulent, care nu cedeaza la tratament medicamentos si chirurgical. Sistemele de imobilizare au evoluat odata cu modernizarile materialelor folosite si a tehnologiei de prelucrare. Acestea trebuie sa indeplineasca anumite conditii, cum ar fi sa permita o buna igienizare, a fie concepute ca un corp de punte suspendat respectand papila interdentara si sa nu produca traume ocluzale sau efecte ortodontice. Imobilizarea dintilor parodontotici este clasificata in functie de tipul de material folosit si de durata imobilizarii.
